” Voiam să fiu oricine, mai puțin eu”

“ DE PE CÂMP, LA CÂMPIE- o poveste care, câteodată nu îmi doresc să fi fost chiar atât de reală. ”

14681866_1194170890652885_1149753784427131502_n
Arhivă personală

 

Mai jos ni se prezintă o poveste de viață interesantă, plină de schimbări neașteptate, care ne inspiră și ne învață despre perseverență și ambiție.

 Anton Gabriel- un om complex, activ și creativ.

“ Probabil te întrebi cine mai e şi ăsta pe care îl citesc?! Numele meu este Anton Gabriel, am 25 de ani şi o dilemă: cum răspunzi când o domnişoară drăguţa te întreabă dacă eşti amabil să o ajuţi cu un articol? „ Despre ce să fie? ” , întreb eu, uşor curios. “ Despre ce vrei tu, despre viaţa ta” , îmi spune ea. „Nu o să te întreb, doar o să te rog să evidenţiezi câteva lucruri din viaţa ta, două-trei pagini dacă e, nimic prea mult” , zice ea. Jesus 2-3 pagini! Ăştia la Cluj încă mai au timp de citit, să înţeleg şi mai ales cuvintele mele de macaronar, dintre toate lucrurile posibile. În regulă, să vedem acum dacă putem să scoatem proverbialul iepure din pălărie. O să vă scutesc de clieşeul că viaţa mea s-ar putea întinde pe parcursul unei cărţi aşa că o să evidenţiez doar lucrurile relevante. Avanti!

Întrebare I: Cum am evoluat, de unde am plecat şi unde am ajuns?

Hmm, pentru asta trebuie să facem o mică excursie în istorie. Partea tatălui meu este ceva mai specială, suntem macaronari de origine, ceea ce ar explica prima mea dragoste din viaţă, şi anume pastele. Totodată explică şi nevoia constantă de a-i agasa pe toţi cei cunoscuţi cu acest subiect. Dar nu orice fel de Mario e Luigi con funghi tipo di raggazo. Ci conace, multe oi şi pământuri, kind of. Cu tot cu pălăriile amuzante. Te intrebi de ce nu stau pe prispa vilei familiei mele cu fantâni cu îngeri în timp ce scriu asta? Simplu. Comunişti.

Eu personal, m-am născut în mijlocul nicăieriului, pe undeva prin Dobrogea pe unde fusese relocată familia cu totul. Unii oameni s-au născut cu linguriţa de argint în gură, eu cel mult cu limba şi cam atât.

Apoi am crescut într-un oraş unde dacă nu lucrai la întreprinderea de stat, erai ori vânzător undeva, sau făceai parte din economia subterană a României. Traficanţi, peşti, găinari, prostituate şi restul personajelor interesante. Am crescut cu bonă şi profesoară privată de engleză şi seara când ieşeam cu ai mei în oraş, după muncă, ne petreceam timpul în compania diverşilor prieteni de familie, care majoritatea erau străini, prin diversele localuri. Căci na, aşa sunt latinii: guralivi, gălăgioşi şi prea sociabili câteodată. Eu eram cel mai timid dintre ei.

Ai mei au divorţat când eu aveam nouă ani. Boy those sure were some akward years, încerci să îţi dai seama ce se întâmplă cu nişte oameni şi de ce dintr-o dată se comportă ca nişte străini. Printre primele lucruri care m-au marcat în viaţă, a fost conceptul că dacă munceşti primeşti bani. De atunci viaţa mea a luat o turnură permanentă, for the better/worst. Who knows? Când te trezeşti mai mult sau mai puţin singur la 9 ani, îţi dai seama că poate nu ştii ce vrei, dar cu siguranţă ştii că vrei să scapi de acolo. Mai ales când natura ta este clar diferită de a celor din jurul tău. Aveam părul lung, eram o fire foarte curioasă, ruşinoasă şi timidă, dar cu foarte mult suflet. Voiam să fiu oricine, mai puţin eu. Şi nu, nu eram gay, eram prea prost îmbrăcat.

Nu mi-a plăcut şcoala. Nu înţelegeam cum de nişte dudui aveau dreptul să îmi spună ce şi cum să fac. La 5 ani m-am îndrăgostit de o enciclopedie ilustrată cu animale polare. În principal pentru că aveam o fascinaţie inexplicabilă pentru balene. Jur că luam cartea aia după mine oriunde, împreună cu iepurele meu albastru cu salopetă. Apoi am evoluat. Am cerut o enciclopedie cu religiile lumii. Hardcore stuff. Acum nu mai erau urşi polari şi lemingi, ci mumii, sarcofage şi alte lucruri egiptologice. Când am descoperit secţiunea ezoterică în biblioteca familiei, „ Enciclopedia Ocultă şi a Fenomenelor paranormale” , a devenit un fel de ce plăcere vinovată pentru mine, iar secţia despre demonologie îmi provoca atât nopţi neliniştite, cât şi o curiozitate din ce în ce mai intensă. Ce pot spune? Eram un copil special… de la casa de copiii speciali poate. Haha. Aşa m-am procopsit cu două dintre pasiunile şi obsesiile vieţii mele. Curioziatea de a înţelege şi a studia dinamica dintre fiinţe şi mediul lor şi dorinţa neîncetată de a străpunge cu mintea perdeaua ce obturează tot ce este vizibil doar cu ochiul, în încercarea de a înţelege ce se întâmplă în spatele perdelei.   

Sună prea complicat? În principiu îmi place să ştiu why does stuff happen.

De mic am făcut bani cum ştiam, munceam cu ziua, făceam curat pe scări, când au apărut „ bake rolls” făceam mega afacere. Apoi modalităţile deveneau din ce în ce mai complexe. La fel şi cărţile pe care le ştiam. Planul era destul de simplu, „ acumulează îndeajuns de multă experienţă, cunoştinţe şi bani încât să scapi de acolo” . Liceul şia lăsat amprenta destul de puternic asupra mea- anturajul . Am făcut nişte lucruri de care nu sunt tocmai mândru, şi am continuat cu ele până prin facultate. De prin facultate deja făcusem tranziţia la a fi un membru (ne)respectabil al societăţii. Eram implicat în politică, aveam lucrări în construcţii şi instalaţii şi banii mergeau bine. Iar pe margine, mai ajutam şi o familie cu doi copii. La şcoală tot nu mă ducea, sau chiar rar, şi ocazional mai stăteam în cămin.

 Până când totul s-a dus. Un partener a fugit cu toţi banii, iubita m-a părăsit, acum mă certam cu ambii părinţi, separat. De la un apartament cu trei camere în Constanţa, să ajungi în stradă, asta da treabă. Şi uite aşa după vreo 6 luni în care m-am redresat încet încet, mi-am dat seama că nu mai aveam ce să fac şi m-am îndreptat cu 300 de lei în buzunar direct spre Bucureşti. Aici am dormit vreo 3 luni pe canapeaua unor fete, până când am reuşit să îmi închiriez ceva al meu. Reuşisem să lucrez cu şi pentru o companie străină de dating and relationship coaching. Şi una destul de bună de altfel. Când ai o faţă de macaronar, eşti lung ca o spaghetă, şi eşti fost atlet de performanţă, ai tendinţa să ieşi destul de uşor în evidenţă, aşa că am decis să folosesc asta în avantajul meu.

Prin 2009, „ ish” în Dobrogea se trăgea câte un film, lejer, o dată la şase luni, iar eu eram prin majoritatea ca figurant special. Cu tot cu vorbitul în public din liceu şi câteva piese, am zis că actoria e mai mult sau mai puţin un natural fit, iar ajuns acum în Bucureşti, am zis că de ce să nu fac asta?  Sunt în Bucureşti de un an şi jumătate aproape. Între timp am fost “adoptat” de o familie de oameni foarte faini, cărora le sunt super recunoscător.  Am avut câteva proiecte interesante la activ, vreo 10 reclame, dintre care 4-5 internaţionale, apariţii TV şi propria emisiune, deşi nu a durat foarte mult. În paralel îmi folosesc cunoştinţele ca să lucrez cu oameni super interesanţi şi să îi fac nişte bestii super-fit. Aparent, fac o treabă de mă apucă plânsul pentru că progresează mai repede decât am facut-o eu în 10 ani.

14713583_1191497277586913_7389164815897261047_n
Arhivă personală

 

Întrebarea II:  Despre sacrificii şi satisfacţii

Dacă nu ai adormit până acum, sau nu mi-ai dat X sau ai schimbat tab-ul, o să îţi spun un mic secret: este foarte simplu să faci tot ceea ce îţi doreşti. Îţi trebuie doar consecvenţă şi o piele extraordinar de groasă, pentru că orice drum ai alege în viaţă, “suferinţa” o să fie mereu acolo. Aşa că ţine-te bine de tot că e o calătorie cu suişuri şi foarte multe coborâşuri. Dar dacă te ţii bine o să rezişti, dacă nu, aia e. Încă ceva, satifacţiile le vei uita imediat, ce îţi vei aduce aminte în schimb întotdeauna, o să fie regretele. Nu prea ţin minte momentele în care m-am simţit bine chiar atât de mult. Pentru că am trăit foarte mult timp cu părerea că oricum viaţa o să te tragă în jos. Dar putem să trăim ori aşa, ori în sfidarea acestei certitudini şi să încercăm în fiecare zi să fim recunoscători pentru încă o zi în care suntem în viaţă, avem wifi, şi putem să găsim un motiv să fim fericiţi.

Întrebarea III: Proiecte importante pentru mine şi proiecte de viitor

Am făcut destul de multe lucruri în viaţa mea scurtă, ce m-a interesat pe mine au fost skill-urile, experienţa şi cunoaşterea. Dacă ai aceste lucruri, banii o să vină automat, cred eu, atâta timp cât te implici şi tu. Aşa că am făcut de toate. De la a preda studenţilor cursuri de tango pentru începători, am tradus culegeri de geometrie, video-uri despre dinamici sociale şi relaţii, la a îl ajuta pe prietenul meu Alex să facă o colecţie de scrub-uri premium printre alte lucruri, în cadrul firmei sale “ Vitruvian Design” . Pentru viitor, vreau să continui să împărtăşesc din experienţa, cunoştinţele şi părerile mele oricui are dispoziţia să mă asculte, sub diverse forme: blog, vblog, seminarii, workshop-uri, şi evenimente despre topic-uri, cum ar fi: relaţii, fitness şi sănătate şi de ce nu, şi spiritualitate. La nivelul la care ştiu eu, bineînţeles. Nu spun că sunt vreun maestru emerit, nu am anii de viaţă atât de mulţi,  dar cred că pot spune ceva totuşi despre fiecare subiect în parte. Cât despre actorie şi reclame, sper ca în timp şi nişte foarte multă muncă şi seriozitate, să ajung să am şi proiecte în afară.

Întrebarea IV: O ultimă întrebare, ce înseamnă să fii un om de succes?

15095088_1217985281604779_3163525927752838033_n
Arhivă personală

Nu mă consider un om de succes. Haha. Sunt doar un om care a avut o idee vagă despre faptul că vrea mai mult de la viaţă, am perseverat şi am dat kicks de mult mai multe ori decât omul de rând. Atâta tot. Mai mult, nu cred că am ce să spun despre asta. Doar simplul lucru că dacă vrei ceva în viaţă, pregăteşte-te să o dai în bară constant. Frumuseţea este că nu trebuie decât să îţi iasă o singură dată ca să fi câştigat. Aşa că…avanti! “

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *